Quotes about love [made by me]

-Love is not a trifle, it's a necessity, although sometimes you can say it's a gift because some of us haven't discovered it.
-I made my own love story, but it wasn't so good like the usual ones, which are written in books and magazines, and you know why? Because i haven't written it with my entire heart, and that makes it bad. When you need a love story, do it on your own, it's the best, but don't forget your heart, because sometimes your words express only coldness.
-Love is like a song, but you've forgotten at all.
-A very small degree of hope is sufficient to cause the birth of love.
-Une mouche epehmere nait a neuf heures du matin dans les grands jours d'ete, pour mourir a cinq heures du soir; comment comprendrait-ell la nuit?...Donnez-lui cinq heures d'existence de plus, elle voit et comprend ce que c'est la nuit.[Stendhal:x]
-You melt the ice from my heart and turned it into love,
You cut the angles of my heart and turned it into a prefect circle,
You taught me that love is not a trifle, love is a necessity.
You showed me love.
You were LOVE.

Pentru ca nimeni nu merita sa moara singur.

Praf..cat praf..o! mica insecta cum poti urca pe oglinda aceasta prafuita?Cum poti strabate infinitul cu aripile tale insignifiante? Cum poti urca? Lasa, nu imi raspunde. Nu te deranja. Continua-ti drumul plin de primejdii, nu ma lua in seama. Nu te opri. O secunda te desparte de eternitate. Nu o irosi. Insecta inainta cu ambitie si devotament, nu privea in urma ei. Si atunci cand credeam ca a atins apogeul, a cazut. Da... vantul nemilos a lovit-o cu putere, iar ea fragila, nu s-a mai putut ridica. Ce destin trist, pentru o gaza. Dar fii fara grija, cititorule, eu am prins-o. Am asezat-o in palma mea, si i-am mangaiat aripile-i marunte. Acum ai avut noroc, ca te-am prins, dar ce vei face cand eu nu voi mai fi aici? Cine te va ajuta?
Ei bine, pentru ca ai infruntat pericolele, meriti o a doua sansa. Dar nu o irosi, bucura-te de viata.Pentru ca iti este scris sa mori devreme, am hotarat sa iti infrumusetez lumea in care traiesti. Poate nu realizezi cat de mult te iubesc, insa eu stiu ca daca iti mai ofer cateva ore, vei intelege si tu ce e noaptea. Caci zorii zilei pot darui speranta, dar la ce bun, daca tu nu apuci noaptea? Asa ca te asigur ca atunci cand vei cadea din nou, nu te voi prinde, pentru ca va fi deja seara, luna iti va fi calauza, si odata cu pasii tai micuti voi intelege si eu ca dragostea e... eterna.

Nu pot spune ca va cunosc, insa pot sa afirm ca incerc sa va cunosc si ma straduiesc din greu.

In aceasta postare nu voi mai folosi personaje, nu, vom fi doar noi. Ei bine, acum se incheie o lunga perioada din viata mea in care am invatat. Da, am invatat nu imi e rusine sa recunosc acest lucru. 8 ani am invatat ca prietenia este de baza, ca e greu sa iti destanui sentimentele pentru ca vei fi luat in deradere, dar e si mai greu sa fii apreciat si laudat de toti cei din jur. E greu sa iti faci prieteni, si as adauga prea usor sa ii pierzi. Sper ca de-a lungul a 8 ani am acumulat cat mai multa experienta de viata, si stiu ca sunt oarecum pregatita de un alt drum la fel de anevoios ca cel de pana acum. Insa stiu ca sunt apreciata si iubita intr-o oarecare masura... o stiu asa cum voi stiti ca in fata ecranului aceste vorbe va smulg o lacrima doua, dar in fata mea ironia capata amploare si ca prea putini dintre voi ati recunoaste acest lucru.Inteleg teama de a fi la randul vostru satirizati, si din acest motiv apreciez intentia de a citi aceste randuri si clipa in care in inimile voastre incetul cu incetul va sculptez.

Pentru ca primii 15 ani ai mei nu merita uitati...pentru ca sunteti alaturi de mine si pentru ca eu nu va voi uita asa de usor.

Aer cald si lipicios patrunde in camera micuta. Soarele lumineaza cu putere intregul pamant fara niciun resentiment, poate il raneste, nu nu se gandeste la asa ceva. In tot acest univers ambiguu, o adolescenta isi traieste cele mai frumoase clipe ale vietii, visele. Caci in vis ea poate fii oricine, in vis nu e nevoie sa se ascunda, pentru ca in vis ea este naturala. Ceasul suna...si suna..si suna..fata nu il inchide. Se face ca nu il aude? Posibil. La un moment dat se ridica cu parul ciufulit, cu o figura beata de somn si cu o camasuta de noapte atarnand intr-o parte. "Astazi e ziua mea!"spuse ea cu nonsalanta. Fara pic de entuziasm, se indreapta catre baie, isi prinde parul blondut. Se spala pe fata, se revigoreaza. Apoi se schimba intr-o tinuta cat de cat onorabila. "Acum urmeaza momentul in care eu sunt fericita, multumita si surprinsa de cadouri, si de gandurile bune ale altora!" Si cu inima-i tremuranda pleaca spre mult iubitii ei colegi. Cum iese pe usa, vede un bilet ce emana un parfum de orhidee proaspata. Il ridica, si cu litere marunte scria "La multi ani!Nu am uitat!".Atunci am realizat ca nu m-au dat uitarii. Asa ca am pornit catre prietenii mei, cu un zambet larg pe buze. In acea zi am strabatut intreg orasul cu pungi de cadouri si cu ambitie ca voi ajunge sa imi sarbatoresc frumoasa varsta alaturi de cei dragi. Istovita, dar euforica m-am intors acasa la lasarea noptii intr-un autobuz plin de necunoscuti ce pentru mine erau amici. Strapunsa de emotie si de toate evenimentele din acea zi au inceput sa curga una dupa alta lacrimi, ca boabele de roua. Plangeam de-a dreptul, fara nicio ezitare, fara nicio remuscare. Oamenii erau frapati de reactia mea, si m-au etichetat drept o ghinionista, ori o persoana parasita, dar in acea seara ei nu au realizat ca eu eram mult mai bogata,caci atunci mi-am dat seama ca in viata toti cei care te iubesc iti sunt alaturi, mereu.
Aceasta postare este dedicata persoanelor care mi-au aratat ca prietenii sunt de pretuit si de prisos, si ca nu te uita; dar si tuturor prietenilor mei care m-au sustinut si m-au apreciat, criticat, dispretuit, si m-au etichetat drept o persoana insensibila sau hipersensibila.