duminică, 12 iunie 2011

Mi-e teama sa se termine iunie...

M-am hotarat sa-i scriu unei prietene asa de dragi si cunoscuta incat nici nu are rost sa-i spun numele. Si stiu ca ea ma va ajuta... acum ca iunie trece..., nu stiu ce sa fac...
-Ce faci? Mai esti suparata pe mine?
-Bine, mai.Nu, nu sunt, stai linistita, a trecut.
-Eu, sincer, simteam nevoia sa vorbesc cu cineva, pentru ca nu stiu, nu pot sa-ti explic. Sunt trista...
-De ce? Ce s-a intamplat?
-Totul. Se termina tot. Sunt ingrijorata.
-Adica?
-Nu stiu ce-am sa fac cu mine... Nu stiu.
-Cum adica ce-ai sa faci cu tine?
-Adica, ce-am sa fac in continuare, daca o s-o dau in bara. Doar ma stii, eu gafez tot timpul. Mi-e teama.
-Mai, cu totii avem momente dinastea cateodata.
-Da, dar o sa fie un an, in care am s-o iau de la capat... Simt ca mi-am irosit atata timp.. Si ma enerveaza, pentru ca e un adevarat haos acum la mine in cap, si in viata, in general. Absolut totul e un haos. Si nu vreau sa se termine iunie, pentru ca daca se termina, atunci, nu mai am nicio speranta, pentru ca eu m-am atasat de toti oamenii astia, care ma vor uita... care nu se vor mai gandi la mine.
-Acum te referi si la el?
-Da. Nu o sa-i mai pese. Nu ca i-ar fi pasat.. dar macar imi dadea mie impresia si ma ajuta asta foarte mult.
-Mai, eu stiu, ca simti ceva pentru el. Intotdeauna am stiut. Pentru ca se vede. Si oricat ai nega nu te ajuta la nimic.
-Stiu, insa acum, nu stiu, pana acum, speram sa fie reciproc, si poate nu stii insa el m-a ajutat tare mult. Indiferent ca eu nu recunosteam...
-Poate si el simte la fel pentru tine, dar ii e teama sa recunoasca asta. Sa admita asta fata de el insusi.
-Nu stiu, nu pare genul de om, dar nu vreau, nu vreau sa se termine iunie.
-Da, din cauza lui...
-NU! Datorita lui..Pentru mine, insemna si inseamna foarte mult, pentru ca ma aprecia.. asa cum stia el mai bine.
-Stiu asta! Stiu, insa adu-ti aminte ca nu a fost tot timpul asa de dragut...
-Nu stiu, mi-e teama. Mi-e teama, pentru ca daca se termina iunie, il pierd, pierd multi oameni.. pentru ca o data ce-i parasesti, pleci, ei nu te vor striga din urma... Mi-e teama, ca nu o sa ma strige...

Si totusi...

Si totusi, toate au un final...
Acum stiu ca o data ce vara incepe, totul va lua sfarsit.
Si totusi, exista 50 la suta sanse sa ne revedem, si 50 la suta sanse sa nu ne mai vedem niciodata.
Si totusi, sunt optimista si sper la cele 50 la suta sanse de revedere.
Si totusi, nu pare sa va pese, nu pare sa va intereseze framantarile mele.
Si totusi, eu va acord atentie.
Si totusi, stiu ca la un moment dat am sa uit, am sa uit totul, am sa ma indepartez, am sa ma intorc in rutina.
Si totusi, toate au un final...
Si totusi, mi-as dori sa nu existe un final.. dar exista.
Si totusi, urmeaza un nou inceput, dar nu intotdeauna...