tag:blogger.com,1999:blog-75463730554568752582024-03-19T05:45:05.231+02:00Creatii evazive ale unei minti exaltateNu merita sa treci neobservat, nu merita sa te cufunzi in ignoranta si in nepasare. Aici, nu scriu despre mine, scriu despre noi. Atat si nimic mai mult.Cookie Anamaria.http://www.blogger.com/profile/11896929743108362151noreply@blogger.comBlogger26125tag:blogger.com,1999:blog-7546373055456875258.post-40663136629678996022013-12-19T13:14:00.001+02:002013-12-19T13:32:29.409+02:00<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">Comeback...</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">Știu ca a trecut foarte mult timp de când nu am mai postat nimic, mai mult de 2 ani, însă astăzi m-am hotărât să revin. Sunt deosebit de multe evenimente ce s-au petrecut în viața mea de când nu am mai avut curajul și dispoziția de a-mi împărtăși gândurile, dar trecem peste...</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">Eh, astăzi am făcut un mare pas înspre evoluția mea ca esență... mi-am propus sa schimb ceva... De obicei schimbările sunt tulburătoare și presupun un moment sau chiar mai multe de reflecție și o decizie plus hotărâre uriașă. Ei bine, azi, am decis să-mi schimb aspectul... și sper sa fiu suficient de perseverentă, ambițioasă și puternică încât să duc la bun sfârșit ceea ce mi-am propus.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">În afară de ceea ce am spus, am să continui cu cea mai dificilă decizie de până acum, ce poate suna clișeic, dar : -Ce voi face cu viața mea?- Mă întreabă în fiecare zi și îmi pune mintea și sufletul sub presiune necontenit.... mama. Sigur eu o iau ca afront personal și încerc să fiu evazivă și să mă scuz în orice fel posibil... să mă sustrag, sperând că astfel am să scap de tensiunea asta...</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">Meh.. nu reușesc din păcate să fug de responsabilitatea asta și sfârșesc prin a mă certa cu ea, prin a ma ascunde în continuare și prin a afișa o imagine de porumbel rănit ce vrea doar sa fie lăsat în pace (Ce ironie! Mie îmi este o frică absurdă de porumbei!) .</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">Spre final încerc doar să o aprob, pentru a mă reîntoarce la existența mea anostă și totuși surescitantă pentru mine, mediu în care nu trebuie să mă confrunt cu astfel de întrebări limită. În fond mă complac în situația mea și mă consolez cu gândul ca : Hei...! Am 18 ani... nu se presupune că ar trebui să știu ce vreau să fac... doar să aștept complotul divin și să-mi urmez calea, în eventualitatea în care ea îmi este afișată cumva.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">Închei prin a promite că voi încerca să fiu consecventă și corectă... îmi voi respecta promisiunea și voi menține schimbarea până la îndeplinirea scopului.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Cookie Anamaria.http://www.blogger.com/profile/11896929743108362151noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7546373055456875258.post-3813628417860559862011-12-28T20:56:00.000+02:002011-12-28T20:56:48.572+02:00Schimbari...<div style="text-align: justify;"> Nu inteleg cum a trecut inca un an, iar eu sunt in aceasi situatie... exact aceleasi momente, exact aceleasi probleme, aceleasi decizii, si de obicei proaste. Sincer, nu stiu cum as putea sa-mi imbunatatesc starea de spirit, daca nu pot sa schimb nimic... e ca un deja vu... si devine iritant sa te trezesti si sa faci cam aceleasi lucruri.</div><div style="text-align: justify;"> Daca ma gandesc mai bine, cred ca am incercat sa schimb cate ceva, dar nu a depins de mine, deci din punctul meu de vedere am facut tot ce mi-a stat in putinta. Deci nu este vina mea ca toate au ramas la fel.</div><div style="text-align: justify;"> Atunci de ce ma simt asa de vinovata? De ce simt ca sunt la fel ca anul trecut, ca nu m-am schimbat in bine, ca am aceleasi temeri pe care inca nu mi le-am infrant?</div><div style="text-align: justify;"> Si apoi ai aparut si tu.. adica mi-ai influentat cu mult deciziile insa parca nu s-a schimbat nimic..</div><div style="text-align: justify;"> Dar acum stau sa reflectez mai bine, oare am nevoie sa fie totul diferit?</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div>Cookie Anamaria.http://www.blogger.com/profile/11896929743108362151noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7546373055456875258.post-35437011774863792102011-08-19T20:00:00.000+03:002011-08-19T20:00:28.713+03:00Postarea asta nu are nevoie de un titlu!<div style="text-align: justify;">-Mi-e tare dor de un dusman, ma sufoca devotamentul prietenilor adevarati-</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiG3ho7IWGcBZ6Kn3crg7QkqkpLYpe8Jc-CUFSeejmPqJxz565Nw5Ucw5ah3qpzF0T7fDCjhQJf_Y18emo1G-yz4RN3Ov6I2kLZp-X-UvPwEYE-xM1_NIEG4kSUT8dAmFuLSbdspnHSI88/s1600/as+always.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiG3ho7IWGcBZ6Kn3crg7QkqkpLYpe8Jc-CUFSeejmPqJxz565Nw5Ucw5ah3qpzF0T7fDCjhQJf_Y18emo1G-yz4RN3Ov6I2kLZp-X-UvPwEYE-xM1_NIEG4kSUT8dAmFuLSbdspnHSI88/s320/as+always.jpg" width="318" /></a> Stiu, pare banal mesajul transmis, unii l-ar cataloga "old-fashioned" sau chiar "lame", in fine. Ideea este ca subiectul e cat se poate de actual.</div><div style="text-align: justify;"> Cu totii ne-am lovit macar o data in viata de asa zisii prieteni adevarati..</div><div style="text-align: justify;">Am crezut ca, gata vom fii impreuna si la liceu, si la facultate, si o sa ne plimbam copiii in acelasi parc, dar tocmai atunci cand am avut cel mai mult nevoie de ei... ei bine, nu erau niciodata "acolo" pentru noi, asa cum am fost noi pentru ei. Si-apoi isi gasesc alti "prieteni adevarati" si-apoi altii, si altii, pana cand... ei nu stiu exact pana cand, tot ce stiu este ca ar fii tare bine sa-si gaseasca prieteni ca ei. </div><div style="text-align: justify;"> Iar tu, suferi dupa ei, si ai impresia ca lumea s-a prabusit, incepi sa te indoiesti de tine, daca esti suficient de bun incat sa le fii prieten, apoi te simti din ce in ce mai rau.</div><div style="text-align: justify;"> Pana cand... iti aduci aminte de unicul tau prieten adevarat care a fost mereu "acolo" pentru tine, iar tu nu i-ai dat atentie... - MAMA- si poate unii dintre voi o sa comentati ceva de genul: da sigur.. dar nu o cunosti pe maica'mea.. e horror..- ei da, asta zicem cu totii acum, dar mai tarziu ne dam seama ca e singura persoana care ne este devotata indiferent de situatie.</div><div style="text-align: justify;"> Si acum continui: Mama, apoi iti aduce aminte de faptul ca mereu vei da peste acest tip de prieteni, si trebuie sa fii pregatit, sa stii exact cum sa-i recunosti si cum sa te comporti cu ei. Cel putin pe mine mama m-a ajutat la capitolul asta, si-i sunt tare recunoscatoare.</div><div style="text-align: justify;">Conchid, poate ca nu-mi dau seama mereu cum sa evit "prietenii adevarati", dar stiu ca singura prietena e mama, ceilalti sunt amicii mei, care trebuie sa recunosc, se imputineaza pe zi ce trece, si nu, nu am sa cad in capcana de genul: poate eu sunt de vina?!. Oricum le multumesc amicilor mei ca ma suporta in halul in care sunt:)).</div><div style="text-align: justify;">-Dar totusi, mi-e tare dor de-un dusman, caci ma sufoca devotamentul prietenilor.-</div><br />
Cookie Anamaria.http://www.blogger.com/profile/11896929743108362151noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7546373055456875258.post-1233226390771672642011-07-25T22:16:00.000+03:002011-07-25T22:16:52.677+03:00And so it is..<div style="text-align: justify;">Kevin told her once:</div><div style="text-align: justify;">"Why do you struggle so hard to write your story? To find your words... you don't even see that people are not paying atention to what you are trying to write. </div><div style="text-align: justify;">They find it boring, and exhausting and hopeless.</div><div style="text-align: justify;">And I also find it unbearable to click exit.. on the page.</div><div style="text-align: justify;"> I find it quite shameful to pass by a person that needs to tell his story, even if you're not prepared to listen to him, even if you don't have time.. you should pay attention to what he struggles to say.</div><div style="text-align: justify;">And why should you do that?</div><div style="text-align: justify;">Because you never know when you can become that person.. "</div><div style="text-align: justify;">And Kate replied:</div><div style="text-align: justify;"> " Thank you for being so thoughtful. Eventhough you've missed something... </div><div style="text-align: justify;">While you tried so hard to make people listen to what i want to say.. you've missed one tiny little detail.."</div><div style="text-align: justify;">Excuse-me?said Kevin surprised.</div><div style="text-align: justify;">" I presume that you never thought that i struggled so hard to get your attention... That's all I was fighting for."</div><div style="text-align: justify;">Even so.. Kate forgave Kevin and she realised that she has to stop getting attention from those who aren't paying it." </div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"> </div>Cookie Anamaria.http://www.blogger.com/profile/11896929743108362151noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7546373055456875258.post-75246277279772516732011-06-12T23:14:00.000+03:002011-06-12T23:14:24.824+03:00Mi-e teama sa se termine iunie...M-am hotarat sa-i scriu unei prietene asa de dragi si cunoscuta incat nici nu are rost sa-i spun numele. Si stiu ca ea ma va ajuta... acum ca iunie trece..., nu stiu ce sa fac...<br />
-Ce faci? Mai esti suparata pe mine?<br />
-Bine, mai.Nu, nu sunt, stai linistita, a trecut.<br />
-Eu, sincer, simteam nevoia sa vorbesc cu cineva, pentru ca nu stiu, nu pot sa-ti explic. Sunt trista...<br />
-De ce? Ce s-a intamplat?<br />
-Totul. Se termina tot. Sunt ingrijorata.<br />
-Adica?<br />
-Nu stiu ce-am sa fac cu mine... Nu stiu.<br />
-Cum adica ce-ai sa faci cu tine?<br />
-Adica, ce-am sa fac in continuare, daca o s-o dau in bara. Doar ma stii, eu gafez tot timpul. Mi-e teama.<br />
-Mai, cu totii avem momente dinastea cateodata.<br />
-Da, dar o sa fie un an, in care am s-o iau de la capat... Simt ca mi-am irosit atata timp.. Si ma enerveaza, pentru ca e un adevarat haos acum la mine in cap, si in viata, in general. Absolut totul e un haos. Si nu vreau sa se termine iunie, pentru ca daca se termina, atunci, nu mai am nicio speranta, pentru ca eu m-am atasat de toti oamenii astia, care ma vor uita... care nu se vor mai gandi la mine.<br />
-Acum te referi si la el?<br />
-Da. Nu o sa-i mai pese. Nu ca i-ar fi pasat.. dar macar imi dadea mie impresia si ma ajuta asta foarte mult.<br />
-Mai, eu stiu, ca simti ceva pentru el. Intotdeauna am stiut. Pentru ca se vede. Si oricat ai nega nu te ajuta la nimic.<br />
-Stiu, insa acum, nu stiu, pana acum, speram sa fie reciproc, si poate nu stii insa el m-a ajutat tare mult. Indiferent ca eu nu recunosteam...<br />
-Poate si el simte la fel pentru tine, dar ii e teama sa recunoasca asta. Sa admita asta fata de el insusi.<br />
-Nu stiu, nu pare genul de om, dar nu vreau, nu vreau sa se termine iunie.<br />
-Da, din cauza lui...<br />
-NU! Datorita lui..Pentru mine, insemna si inseamna foarte mult, pentru ca ma aprecia.. asa cum stia el mai bine.<br />
-Stiu asta! Stiu, insa adu-ti aminte ca nu a fost tot timpul asa de dragut...<br />
-Nu stiu, mi-e teama. Mi-e teama, pentru ca daca se termina iunie, il pierd, pierd multi oameni.. pentru ca o data ce-i parasesti, pleci, ei nu te vor striga din urma... Mi-e teama, ca nu o sa ma strige...Cookie Anamaria.http://www.blogger.com/profile/11896929743108362151noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7546373055456875258.post-37753948172759086572011-06-12T22:03:00.001+03:002011-06-12T22:06:07.115+03:00Si totusi...Si totusi, toate au un final...<br />
Acum stiu ca o data ce vara incepe, totul va lua sfarsit.<br />
Si totusi, exista 50 la suta sanse sa ne revedem, si 50 la suta sanse sa nu ne mai vedem niciodata.<br />
Si totusi, sunt optimista si sper la cele 50 la suta sanse de revedere.<br />
Si totusi, nu pare sa va pese, nu pare sa va intereseze framantarile mele.<br />
Si totusi, eu va acord atentie.<br />
Si totusi, stiu ca la un moment dat am sa uit, am sa uit totul, am sa ma indepartez, am sa ma intorc in rutina.<br />
Si totusi, toate au un final...<br />
Si totusi, mi-as dori sa nu existe un final.. dar exista.<br />
Si totusi, urmeaza un nou inceput, dar nu intotdeauna...Cookie Anamaria.http://www.blogger.com/profile/11896929743108362151noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7546373055456875258.post-34776124698143967062011-05-21T22:07:00.000+03:002011-05-21T22:07:22.310+03:00<div style="text-align: justify;">Si continui sa te intreb, ti-ar placea sa vezi o poza cu noi doi?</div><div style="text-align: justify;">Si continui sa ma privesti in ochi, si continui sa ma mangai... si totusi nu-mi raspunzi.</div><div style="text-align: justify;">Atunci ce ar trebui sa fac? Cum ar trebui sa reactionez? </div><div style="text-align: justify;">Ma intorc.</div><div style="text-align: justify;">Imi asez capul pe masa... si ma gandesc ca poate iti vei da seama ca astept un raspuns...</div><div style="text-align: justify;">Dar tu... ei bine, tu esti distras.. si atunci ma gandesc ca poate daca ma ridic si plec vei veni dupa mine... si-mi vei raspunde.</div><div style="text-align: justify;">Degeaba... am plecat... dar tu tot acolo ai ramas.. nemiscat... si privesti in urma mea... </div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgq_XmicZa6T1_pIhyphenhyphenQMjNncds1Q-XpcfJFssljjbodkLQGjjwGgGnygYTWMFDaNbY39cf4mshaECzJ0mkBsuRzlWiIJA0ptiOvANdvXXy4pV0gbjr2hR4-VOi8T4rCc1qgPdG4A0J_wF8/s1600/i.m+just+cookie.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgq_XmicZa6T1_pIhyphenhyphenQMjNncds1Q-XpcfJFssljjbodkLQGjjwGgGnygYTWMFDaNbY39cf4mshaECzJ0mkBsuRzlWiIJA0ptiOvANdvXXy4pV0gbjr2hR4-VOi8T4rCc1qgPdG4A0J_wF8/s320/i.m+just+cookie.jpg" width="320" /></a></div><div style="text-align: justify;">- Si stiu ca unele persoane ar spune acum: Ana, esti asa o fraiera!... dar nu conteaza....-</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div>Cookie Anamaria.http://www.blogger.com/profile/11896929743108362151noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7546373055456875258.post-14656512816305161992011-05-10T10:48:00.000+03:002011-05-10T10:48:19.806+03:00Ti-ar placea sa vezi o poza cu noi?<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3VDJdlPN71QZjQScgWZTZiQDenwm94hvlaRRzYzXV-RO2-vulddlvGlNvHMSYab_eSBHhYz2xVK4lRC9lMgxueMD4Tw5ThfiJFmEoLrq9p9oprXEsqgyMF5sY3vQxMwTeAq3ajiV0uFQ/s1600/furtun.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="214" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3VDJdlPN71QZjQScgWZTZiQDenwm94hvlaRRzYzXV-RO2-vulddlvGlNvHMSYab_eSBHhYz2xVK4lRC9lMgxueMD4Tw5ThfiJFmEoLrq9p9oprXEsqgyMF5sY3vQxMwTeAq3ajiV0uFQ/s320/furtun.jpg" width="320" /></a></div><div style="text-align: justify;">Ti-ar placea sa vezi o poza cu noi?</div><div style="text-align: justify;">Nu cred.</div><div style="text-align: justify;">De ce nu?</div><div style="text-align: justify;">Pentru ca nu te identifici in ea. Pentru ca nu-ti dai seama ca despre tine este vorba. Pentru ca indiferent de cat de special esti ,doar cand suntem amandoi, nu vei recunoaste cand suntem mai mult de doi, si eu continui sa visez ca poate ai sa-ti asumi rolul din poza. </div><div style="text-align: justify;">Dar visez in continuare... pentru ca asta nu se va intampla niciodata! </div><div style="text-align: justify;">Si ma intorc spre tine, te privesc, si tu ma mangai usor pe par, iar eu iti spun:" Ti-ar placea sa vezi o poza cu noi?" Si tu, ei bine, iti cobori mana pe gatul meu.. si poposesti acolo o vreme.... </div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/ZduDvIBu3EU?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div>Cookie Anamaria.http://www.blogger.com/profile/11896929743108362151noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7546373055456875258.post-73477042691930730332011-03-19T19:24:00.000+02:002011-03-19T19:24:28.240+02:00Nu merita sa treci neobservat, prin viata.<div style="text-align: justify;">Te privesc... de mai mult de 10 minute. </div><div style="text-align: justify;">Ma holbez la tine.</div><div style="text-align: justify;">Nu ma vezi.</div><div style="text-align: justify;">Incerc sa imi dau seama ce anume m-a atras... dar nu stiu... poate ochii, parul, fata, mersul tau, parfumul pe care il lasi in urma... nu, nimic din toate astea! Pur si simplu TU m-ai atras, absolut totul ma atrage, ma face sa tremur in fata ta, ma face sa fiu slaba, sa fiu indecisa, beata, nu gandesc, uit sa respir, si sunt din ce in ce mai penibila.</div><div style="text-align: justify;">Dar tu?</div><div style="text-align: justify;">Ce? Iti pasa?</div><div style="text-align: justify;">Unii spun ca da.</div><div style="text-align: justify;">Altii nu, si altora nu le pasa.</div><div style="text-align: justify;">Dar eu stiu in adancul sufletului meu ca tie iti pasa, si ca ma privesti pe furis, si ca te pierzi cand ma vezi, devi la fel de stangaci ca mine. Si mai stiu ca pe tine te atrage totul la mine, felul in care zambesc, ochii mei, parul ce-l tin pe spate si-mi flutura in bataia suava a vantului, totul, EU te atrag.</div><div style="text-align: justify;">De-asta eu continui sa cred ca suntem perfect compatibili, pentru ca noi nu suntem doua fiinte distincte, ci doua trupuri, doua suflete, doua inimi si doua minti care se contopesc.</div><div style="text-align: justify;">Atat si nimic mai mult. Nu-mi trebuie cuvinte complicate sa te descriu, nu-mi trebuie nimic, eu pot sa te conturez prin mine.</div><div style="text-align: justify;">- Cum ar spune o persoana, pe care este imposibil sa nu o cunoasteti, I AM STUCK IN THE MIND OF A 9 YEARS OLD LITTLE GIRL, dar nu imi pasa! -</div>Cookie Anamaria.http://www.blogger.com/profile/11896929743108362151noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7546373055456875258.post-58153493775102200512011-02-17T21:25:00.000+02:002011-02-17T21:25:01.837+02:00Nu este fan al meu cel care citeste dar nu intelege.Te-ai gandit vreodata ca un zambet poate schimba totul?<br />
O simpla privire poate da o alta impresie?<br />
Ca totul poate fi inteles gresit?<br />
Ca poate persoana privita trage alte concluzii?<br />
Eu da.<br />
Asa ca de acum imi vind zambetele celor care merita sa le cumpere.<br />
Arunc privirile celor care merita sa le prinda.<br />
Ma uit la cei ce inchid ochii cand sunt scrutati de privirea mea.<br />
Ii imbratisez doar pe cei care stiu sa aprecieze imbratisarea mea.<br />
<div style="text-align: justify;">Si spun te iubesc doar celor care merita intr-adevar sa auda!</div>Cookie Anamaria.http://www.blogger.com/profile/11896929743108362151noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7546373055456875258.post-38545493612943078362011-02-06T20:55:00.000+02:002011-02-06T20:55:10.982+02:00Furtuna.<div style="text-align: justify;">"Nimic nu-i place mai mult unei inimi, decat sa faca o inima mai putin trista" spunea Sagesse. </div><div style="text-align: justify;"> Ei bine, dragostea este o loterie, ea presupune o intelegere perfecta, o legatura absoluta si durabila intre doua fiinte care continua totusi sa duca o existenta psihologica separata.</div><div style="text-align: justify;"> In pofida dragostei care-i uneste, oricat de puternica sau patimasa ar fi ea, barbatul si femeia raman insa doua fiinte perfect distincte, care continua sa-si aiba fiecare viata sa. </div><div style="text-align: justify;"> Iata de ce unele conflicte sunt inevitabile; caci contactul zilnic, permanent isca deceptii si ranchiune, care se tot aduna formand un fel de abces; si acest abces, mai devreme sau mai tarziu trebuie sa sparga. Atunci izbucneste furtuna... o furtuna tumultoasa, cu torente, cu suvoaie de tristeti, de reprosuri, care intr-un final se potoleste, iar calmul revine.</div><div style="text-align: justify;"> Atunci ne reintoarcem incetisor acasa, mereu alaturi, mereu mana in mana, mereu siguri ca dupa colt ne pandeste o alta furtuna, pe care o vom infrunta mereu impreuna.</div><div style="text-align: justify;"> Si am dreptate,cand spun ca, si cele mai violente furtuni se potolesc, asa cum nicio durere nu e vesnica.</div><div style="text-align: justify;"> Dar daca, din accident femeia iubeste mai mult decat trebuie? Ce importanta va avea pentru ea faptul ca el nu-i spusese niciodata te iubesc. Nu iubea ea pentru amandoi? Nu simtea ea o adevarata voluptate doar privindu-l? Ce furtuna se isca in sufletul bietei fiinte? Totusi, cele mai violente furtuni se potolesc. Insa, in cele mai multe cazuri dupa furtuna tot pamantul e pustiit, la fel este si sufletul, fara nicio scapare.</div><div style="text-align: justify;"> Asa ca, orice furtuna e binevenita atata timp cat este infruntata de amandoi, la urma urmei "Suntem doua ramuri ale aceluiasi trunchi, am iesit din acelasi pamant si radacinile noastre se impletesc".</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"> </div><div style="text-align: justify;"> </div><div style="text-align: justify;"> </div>Cookie Anamaria.http://www.blogger.com/profile/11896929743108362151noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7546373055456875258.post-89828382646966014182011-01-04T20:56:00.004+02:002011-01-08T17:14:10.090+02:00Stuck in the mind of a 9 years old little girl...<div style="text-align: justify;">Chiar ca sunt blocata in mintea unei fetite de 9 ani, si stii ce, imi place. </div><div style="text-align: justify;">De ce? Pai in general copii spun lucruri adevarate, mereu, fara sa se ascunda fara sa se gandeasca la consecinte. De ce? Pentru ca nu le e teama, pentru ca sunt curajosi, si pentru ca ei si-ar putea da sufletul pentru un prieten adevarat, pentru ca ei au prieteni adevarati.</div><div style="text-align: justify;">Si am o simpla intrebare: Cat de fara inima sa fii incat sa razi de ceea ce unii oameni simt? </div><div style="text-align: justify;">Ei bine poate e penibil sa recunosti in fata unei fetite de 9 ani, insa in adancul tau si tu simti cam acelasi lucru asa ca nu mai judeca oamenii dupa aparente, ca nu esti tu in masura sa faci asta, nimeni nu e.</div><div style="text-align: justify;">-Postare cu ocazia aflarii vestii ca toti meritam sa murim singuri! Stiu ca odata am spus ca nimeni nu merita sa moara singur, acum m-am razgandit, cu totii meritam asta pentru ca oamenii sunt mamifere rationale, prea rationale.-</div>Cookie Anamaria.http://www.blogger.com/profile/11896929743108362151noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7546373055456875258.post-39330777575288584842010-11-30T21:36:00.001+02:002011-05-21T21:50:07.236+03:00I promise i will..!And I will walk through him and i would say the very first and only hello i have ever said to him, and i will hug him like he was the only thing on this Earth, and i would kiss him like he was the air, and i will look at his sparkle eyes and then i will fall into his arms. And then i could die happily because i know that i fully and totally expressed my love:xCookie Anamaria.http://www.blogger.com/profile/11896929743108362151noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7546373055456875258.post-72796526131698138642010-11-27T21:07:00.002+02:002010-11-27T21:12:18.362+02:00Love and tenderness.-There will always be:<br />
A LIE in beLIEve<br />
An OVER in lOVER<br />
An END in friENDs<br />
An US in trUSt<br />
An IF in lIFe<br />
<br />
- Iubeste cu adevarat cel ce tremura cand iti marturiseste dragostea.<br />
- Nu rupe firul unei prietenii, caci chiar daca il legi din nou, nodul ramane.<br />
- Frumusetea reprezinta promisiunea fericirii.<br />
<br />
And i promised myself that i will walk through him and i will say Hello, and I will love like i have never did it before and i will watch him like he was my sun all this time, and i will kiss him like he was the air, and then i will return like i haven;t done a thing. And then i will be sure that i fully expressed my love:x<3<br />
<br />
Daca as putea as impacheta dragostea intr-un colet si l-as arunca pe fereastra!!!Cookie Anamaria.http://www.blogger.com/profile/11896929743108362151noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7546373055456875258.post-10738321314362866502010-11-04T22:21:00.000+02:002010-11-04T22:21:44.013+02:00Ea a fost miracolul si Soarele ce nu rasarise atatia ani.Aceasta povestioara este reala!:<br />
Sunt un negru. Ei bine, am simtit nevoia sa va spun acest detaliu aparent nesemnificativ pentru a sti mai bine cu cine aveti de-a face. Ma numesc Gartal si am 18 ani, sunt un adolescent obisnuit, corect? Insa pentru un negru viata nu este la fel de simpla. Am cunoscut tot felul de persoane, destul de xenofobe as putea spune, dar si oameni care m-au uimit si mi-au starnit respectul si admiratia pentru puterea lor de intelegere. Din ultima categorie face parte Sophie. O tanara de 17 ani, cu o dorinta apriga de afirmare. Am cunoscut-o pe strazile Varsoviei, oras in care locuiesc de peste 2 ani. Ea venise in Polonia in vacanta, singura. Mai tarziu aflasem motivul venirii sale aici neinsotita. Era intr-adevar o tanara frumoasa, cu trasaturi fine, si cu un par catifelat si proaspat, ce te imbata cu un miros placut de piersicuta coapta. Se misca precum o balerina, gratioasa si invaluita de o aura de mister,cu toate reflectoarele asupra sa. Bineinteles ca am observat-o de la 3 strazi distanta, din aceasta cauza m-am impidicat de bordura din fata mea, am cazut pe mana dreapta, fracturand-o si m-am ales si cu nasul spart. Ceea ce m-a socat a fost ca din marea de oameni adunata in jurul meu, tot felul de oameni circumspecti, ea a sarit in ajutorul meu, intinzandu-si mana subtire cu degetele fine si cu o piele neobisnuit de alba, contrastanta. M-a ridicat cu o forta inimaginabila unei fiinte asa de fragile si m-a privit cu o afectiune rara. Se uita in jur, scarbita de nonsalanta semenilor ei si imi facea loc prin multime. M-a intrebat:<br />
- Te simti bine? cu o voce ragusita, insa atragatoare.<br />
- Da, am reusit eu sa indrug, da sunt bine.<br />
- Te-am zarit de la 2 strazi distanta si mi-am zis sa te ajut.<br />
In acel moment inima imi batea in piept atat de tare incat la un moment dat am crezut ca o sa explodeze in bucati minuscule. Ma observase, ii pasa de mine, niciodata nu am mai intalnit vreo persoana care sa nu ma scruteze cu o privire sceptica si sa se departeze de mine pentru ca sunt negru. Niciun alt om de pe acest pamant nu a mai fost asa de bun.<br />
- Cred ca ar fi mai bine sa te duc acasa! imi spuse, si in secunda urmatoare ma ajuta sa ma urc intr-un taxi, si se aseaza langa mine. Unde locuiesti, dragule?<br />
- Langa Biserica Wasilew.<br />
Tot drumul m-a tinut de mana. Avea o mana micuta, cel putin alaturi de a mea era mai mica decat in realitate, dar emana atata caldura si dragoste incat imi doream sa ramana impletita cu mana mea cel putin o vesnicie. Apoi visul meu s-a spulberat, am ajuns si desigur eu coboram si ea isi continua drumul ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Dar dupa ce a platit taxiul am observat cu stupoare ca manuta ei ramasese impletita cu a mea. Era o gluma? Ea chiar vroia sa ma conduca pana in apartament? Ma simteam implinit si in acelasi timp eram debusolat. Nu intelegeam ce are de gand sa faca. Apoi a spus:<br />
- Vrei sa te ajut sa urci? As putea sa vin si sa am grija de tine, desigur daca doresti si tu.<br />
- Pai...aaa..aaa, da, cum sa nu, adica sincer nu am mai avut niciodata un musafir si sunt cam nepregatit,si..<br />
Imi astupase buzele cu degetul aratator. Eram consternat, ce se intampla?<br />
Schiopaind am intrat in bloc si am incercat sa descui usa cu mana nefracturata cand imi smulge cheile zicand:<br />
- Ai uitat ca esti infirm! cu o nota de ironie, desigur.<br />
- Ei bine inca nu sunt beteag, i-am spus zambind.<br />
Am intrat in holisorul modest, cu peretii de un galben spalacit, si cu lampa nefunctionala. In ciuda faptului ca locuiam intr-o casa modesta, Sophie gasi fascinanta biblioteca si se indrepta spre ea, cand deodata izbucni in plans.<br />
- Ce s-a intamplat, draga mea? Te-am suparat cu ceva? si in acel moment se sprijini de umarul meu si incepu sa planga.<br />
- Nu este vina ta, doar ca ma afecteaza faptul ca traiesti singur, intre acesti pereti odiosi fara ca macar sa iti dai seama cate ai de oferit si ce fel de om esti. Esti o persoana minunata, una dintre cele mai sincere din cate am intalnit. In ochii tai se citeste intreaga suferinta si ma copleseste atmosfera anosta din casa asta.<br />
- Sophie, daca stiam nu te.. si nu ma lasa sa continui ce aveam de spus. Isi infipse degetele in parul meu si ma trase mai aproape de ea pana cand simtii apasarea buzelor sale peste ale mele si toate intrebarile isi primira un raspuns. Nimic nu mai conta in acel moment, nici ca sunt negru, nici ca sunt ranit, nici macar faptul ca ne cunoasteam de cateva ore.Nimic. Apoi realizasem ca sunt special, intr-adevar, Sophie, dulcea mea Sophie, avea dreptate, sunt o fiinta solitara dar minunata, o fiinta care merita iubita si care cerseste afectiune in fiecare moment al vietii. Atunci, acolo cu ea timpul se oprii in loc. Dragostea biruise, iar eu eram o alta victima a ei. In acel momemt am simtit ca pot sa mor, pentru ca era prima oara cand eram iubit, am simtit ca nu am indurat degeaba atatea chinuri, ca am fost rasplatit pentru rabdarea mea, pentru batjocurile si dispreturile oamenilor, am simtit ca eram intreg. Si doar datorita scumpei mele Sophie. Ea a fost miracolul, si Soarele ce nu rasarise atatia ani. <br />
Asadar, dragi cititori, am postat aceasta povestioara pentru ca orice om are un suflet ce nu merita calcat in picioare doar din orgoliul, egoismul, rautatea noastra. Pentru ca un om traieste pentru a fi iubit si pentru a iubi, si acesta este un drept pe care nu il putem lua, nu avem voie sa il incalcam sau sa trecem peste el. Nu are importanta ce s-a intamplat in continuare, toate intrebarile si-au gasit raspunsul, Garal si-a dat seama ca era menit lui Sophie si ca in viata e greu sa fii iubit, dar e si mai greu sa iubesti.Cookie Anamaria.http://www.blogger.com/profile/11896929743108362151noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7546373055456875258.post-7596842022606234192010-07-19T21:47:00.000+03:002010-07-19T21:47:41.868+03:00Alearga grabit....fara sfarsit.Te-ai intrebat vreodata de ce trece timpul asa de repede?<br />
Eu da. Si mi-am raspuns prompt. Pentru ca daca nu ar zbura atunci nu am mai avea de ce sa ne fie dor. Nu ar mai fi clipe dupa care tanjim sa le retraim. Nu ar mai fi sperante de viitor. NU ar mai exista nimic. Ne-am conforma si totul ar fi prea banal.<br />
Asa odata cu trecerea timpului devenim mai maturi, mai stapani pe sine. Ne dezvoltam simturile, mintea, inimile. Incepem sa deslusim sentimente mai profunde, mai complexe. Lucruri pe care nu le vom uita niciodata, pentru ca sunt in trecut. Lucruri de care nu ne-am mai bucura. Lucruri pe care speram sa le simta si altii.<br />
Adevarul este ca ne vom aminti mereu ce am invatat si prin ce am trecut. <br />
Timpul este o comoara de nepretuit, este precum nisipul, etern.<br />
Recunosc ca simt deseori nevoia sa dau timpul inapoi si rau gandesc pentru ca daca as putea face asta, as schimba multe fapte si nu am mai avea amintiri. Am fi goi pe dinauntru si pe dinafara.<br />
Asa ca acum ii multumesc timpului pentru ca ne face viata mai usoara, pentru ca o anima, pentru ca alearga neincetat ca un nebun.Cookie Anamaria.http://www.blogger.com/profile/11896929743108362151noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7546373055456875258.post-60701672136367450032010-07-08T21:57:00.001+03:002010-07-08T22:07:21.587+03:00Doi ochi duiosi, ca niste mure, alaturi de un par balai si un zambet de copil.Se uita pe geam cu admiratie. La ce oare? Nu stiu. Nu mi-a spus niciodata. De ce? Poate ca nu eram suficient de apropiate, sau poate ca nu avea incredere in mine. Vazand ca nu se misca de minute intregi m-am hotarat sa plec de langa ea. Am pasit catre usa, am deschis-o si apoi am trantatit-o cu brutalitate. De ce aceasta explozie de furie? Nu am nici cea mai vaga idee. Insa m-am simtit usurata in acel moment. Probabil ca am vrut sa-i arat ca sunt si eu acolo, dar nu m-a bagat in seama. Ce ar fi trebuit sa fac ca sa isi arunce privirea asupra mea? Ma despart de casa si de cea mai draga fiinta din viata mea. Cel putin asa credeam. Si pornesc catre... un loc. Da, un loc nu stiu unde, insa merg catre el. Sunt tulburata si lacrimile ma podidesc, astfel ca in cateva clipe curgeau siroaie pe obrajorii mei plinuti. Imi treceau prin minte tot felul de reprosuri si de sicane. Simteam ca nu mai pot continua daca nu vorbesc cu cineva. Nu am pe nimeni, nimeni care sa ma asculte. Din acest motiv am plecat de acolo. <br />
Treceam pe langa parcurile inverzite pline de copii galagiosi si plini de energie. Ii invidiez. Mi-as dori ca viata mea sa fie cel putin la fel de frumoasa ca a lor, cel putin la fel de ascunsa. Ei nu stiu ce ii asteapta si de ce fel de persoane sunt inconjurati. Atunci mi-am dat seama. Trebuia sa vorbesc cu unul dintre ei. Hotarata si multumita de ideea mea, merg catre leagan si ma apropii de o fetita balaie, cu doua mure in loc de ochii, si cu un zambet nonsalant.<br />
- Ai putea sa stai cateva minute cu mine? ii spusei eu cu sfiala.<br />
- Desigur. De ce ai vrea sa vorbesti cu mine? Sunt doar un copil? imi raspunse cu roseala caracteristica varstei.<br />
- Tocmai de un copil am nevoie. De un suflet cald, ce nu ma judeca, ce nu ma raneste. Un suflet ce ma asculta si ma consoleaza. Sunt nefericita, draga mea. Traiesc intr-o lume dusmanoasa, intr-o lume nefiresc de rece. In lumea adultilor. Este cumplit. Am avut o copilarie grea. Parintii mei nu erai multumiti de conditia lor, nu erau multumiti de mine, si mai ales nu am avut sprijin din partea lor. Ar fi o rautate sa nu admit ca m-au ajutat cu bani si cu studiile si nu erau chiar asa de ostili. Insa ei compensau material toate momentele in care nu au fost alaturi de mine. Motivul? Aveam o sora bolnava.<br />
- Cum? m-a intrerupt scrutandu-mi chipul cu ochii ei duiosi.<br />
- Da, era bolnava grav. O boala incurabila. Era total neputincioasa. Iar mama mea trebuia sa o ingrijeasca, insa nu era atat de usor precum suna. Grija pentru ea o macina pe interior, o rodea, devenind din ce in ce mai slaba. Nu mai era persoana tonica si impulsiva pe care o stiam. Se transformase intr-o copie a surorii mele. Diferenta era ca mama inca mai avea forta. Nu multa, insa avea ceva. Am petrecut 9 ani in care mama si cu mine ne asiguram ca sora mea avea tot ceea ce-i trebuia. Nu pot descrie in cuvinte cat de rare erau clipele impreuna cu ea. Trebuia sa planific o vacanta cu mult inainte. Timp de 9 ani am adormit plangand in fiecare noapte. Ma gandeam oare cum e sa ai o familie unita? Cum e sa mergi vara, la mare in vacanta si sa te bucuri de soare si apa si de toate minunatiile? Cum e sa ai o camera a ta? Un loc in care tu nu trebuie sa te ascunzi; un loc in care toti te accepta asa cum esti? Lucruri marunte, de care se bucura fiecare adolescent. Ajunsesem in pragul in care sa imi doresc sa mor, si chiar ma certam cu parintii mei si le reprosam faptul ca m-au nascut. Era cumplt. 9 ani de chin. Si apoi s-a dus. Cuprinsa de remuscari, de durere si de boala, a murit. O moarte pe care ne-am dori-o toti. Somnul. Era ca un curcubeu dupa o furtuna lunga si violenta. Nu stiam cum ar trebui sa ma simt. Nu stiam ce ar trebui sa fac. Eram intr-o depresie. Ar fi trebuit sa ma simt usurata, insa ceva ma impingea nu actionez asa. Melancolica, nostalgica, imi era dor de ea. Mama era distrusa, si tata era cuprins de deznadejde. Iar eu pendulam. Nu mi-am imaginat niciodata ca eram mai fericita atunci cand ea ne exploata cu buna stiinta.<br />
- Este o poveste trista. Si bunica mea e bolnava, incurabil. Si nici pe mine nu ma ajuta ea, si mama ma neglijeaza oarecum. Tata este ostil. Cred ca sunt un copil care nu are cea mai frumoasa copilarie. Si imi cuprinse mainile mele reci intr-ale ei. Doua bucatele fragile ma mangaiau si imi trimiteau caldura. Disparuse bucuria din ochii sai. Acum ma privea cu durere, ma privea ca si cum m-ar fi inteles, ma privea adultul din inima ei.<br />
- Cred ca trebuia sa pretuiesc momentele chinuitoare in care o aveam alaturi. As da orice ca sa o mai am. Insa nu pot schimba nimic. Asa ca ma intorc in acei patru pereti de gheata, intre acele persoane reci, si ma invelesc cu o plapuma de deznadejde.<br />
- As putea sa incap si eu in patura aceea! spuse copila.<br />
- Oricand! i-am raspuns eu. <br />
Si m-am ridicat si am pornit la drum. Cu sufletul faramitat mergeam ca o stafie alaturi de bucata lipsa. Acum eram completa.Cookie Anamaria.http://www.blogger.com/profile/11896929743108362151noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7546373055456875258.post-43321676427547204332010-06-27T00:30:00.001+03:002010-06-27T00:31:41.895+03:00Quotes about love [made by me]-Love is not a trifle, it's a necessity, although sometimes you can say it's a gift because some of us haven't discovered it.<br />
-I made my own love story, but it wasn't so good like the usual ones, which are written in books and magazines, and you know why? Because i haven't written it with my entire heart, and that makes it bad. When you need a love story, do it on your own, it's the best, but don't forget your heart, because sometimes your words express only coldness.<br />
-Love is like a song, but you've forgotten at all.<br />
-A very small degree of hope is sufficient to cause the birth of love.<br />
-Une mouche epehmere nait a neuf heures du matin dans les grands jours d'ete, pour mourir a cinq heures du soir; comment comprendrait-ell la nuit?...Donnez-lui cinq heures d'existence de plus, elle voit et comprend ce que c'est la nuit.[Stendhal:x]<br />
-You melt the ice from my heart and turned it into love,<br />
You cut the angles of my heart and turned it into a prefect circle,<br />
You taught me that love is not a trifle, love is a necessity.<br />
You showed me love.<br />
You were LOVE.Cookie Anamaria.http://www.blogger.com/profile/11896929743108362151noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7546373055456875258.post-35412781402251697262010-06-12T22:57:00.003+03:002010-06-12T23:38:26.000+03:00Pentru ca nimeni nu merita sa moara singur.Praf..cat praf..o! mica insecta cum poti urca pe oglinda aceasta prafuita?Cum poti strabate infinitul cu aripile tale insignifiante? Cum poti urca? Lasa, nu imi raspunde. Nu te deranja. Continua-ti drumul plin de primejdii, nu ma lua in seama. Nu te opri. O secunda te desparte de eternitate. Nu o irosi. Insecta inainta cu ambitie si devotament, nu privea in urma ei. Si atunci cand credeam ca a atins apogeul, a cazut. Da... vantul nemilos a lovit-o cu putere, iar ea fragila, nu s-a mai putut ridica. Ce destin trist, pentru o gaza. Dar fii fara grija, cititorule, eu am prins-o. Am asezat-o in palma mea, si i-am mangaiat aripile-i marunte. Acum ai avut noroc, ca te-am prins, dar ce vei face cand eu nu voi mai fi aici? Cine te va ajuta?<br />
Ei bine, pentru ca ai infruntat pericolele, meriti o a doua sansa. Dar nu o irosi, bucura-te de viata.Pentru ca iti este scris sa mori devreme, am hotarat sa iti infrumusetez lumea in care traiesti. Poate nu realizezi cat de mult te iubesc, insa eu stiu ca daca iti mai ofer cateva ore, vei intelege si tu ce e noaptea. Caci zorii zilei pot darui speranta, dar la ce bun, daca tu nu apuci noaptea? Asa ca te asigur ca atunci cand vei cadea din nou, nu te voi prinde, pentru ca va fi deja seara, luna iti va fi calauza, si odata cu pasii tai micuti voi intelege si eu ca dragostea e... eterna.Cookie Anamaria.http://www.blogger.com/profile/11896929743108362151noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7546373055456875258.post-79622223147206484572010-06-11T22:55:00.003+03:002010-07-19T21:33:58.548+03:00Nu pot spune ca va cunosc, insa pot sa afirm ca incerc sa va cunosc si ma straduiesc din greu.In aceasta postare nu voi mai folosi personaje, nu, vom fi doar noi. Ei bine, acum se incheie o lunga perioada din viata mea in care am invatat. Da, am invatat nu imi e rusine sa recunosc acest lucru. 8 ani am invatat ca prietenia este de baza, ca e greu sa iti destanui sentimentele pentru ca vei fi luat in deradere, dar e si mai greu sa fii apreciat si laudat de toti cei din jur. E greu sa iti faci prieteni, si as adauga prea usor sa ii pierzi. Sper ca de-a lungul a 8 ani am acumulat cat mai multa experienta de viata, si stiu ca sunt oarecum pregatita de un alt drum la fel de anevoios ca cel de pana acum. Insa stiu ca sunt apreciata si iubita intr-o oarecare masura... o stiu asa cum voi stiti ca in fata ecranului aceste vorbe va smulg o lacrima doua, dar in fata mea ironia capata amploare si ca prea putini dintre voi ati recunoaste acest lucru.Inteleg teama de a fi la randul vostru satirizati, si din acest motiv apreciez intentia de a citi aceste randuri si clipa in care in inimile voastre incetul cu incetul va sculptez.Cookie Anamaria.http://www.blogger.com/profile/11896929743108362151noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7546373055456875258.post-50816839317369885662010-06-11T22:19:00.003+03:002010-07-19T21:26:08.525+03:00Pentru ca primii 15 ani ai mei nu merita uitati...pentru ca sunteti alaturi de mine si pentru ca eu nu va voi uita asa de usor.Aer cald si lipicios patrunde in camera micuta. Soarele lumineaza cu putere intregul pamant fara niciun resentiment, poate il raneste, nu nu se gandeste la asa ceva. In tot acest univers ambiguu, o adolescenta isi traieste cele mai frumoase clipe ale vietii, visele. Caci in vis ea poate fii oricine, in vis nu e nevoie sa se ascunda, pentru ca in vis ea este naturala. Ceasul suna...si suna..si suna..fata nu il inchide. Se face ca nu il aude? Posibil. La un moment dat se ridica cu parul ciufulit, cu o figura beata de somn si cu o camasuta de noapte atarnand intr-o parte. "Astazi e ziua mea!"spuse ea cu nonsalanta. Fara pic de entuziasm, se indreapta catre baie, isi prinde parul blondut. Se spala pe fata, se revigoreaza. Apoi se schimba intr-o tinuta cat de cat onorabila. "Acum urmeaza momentul in care eu sunt fericita, multumita si surprinsa de cadouri, si de gandurile bune ale altora!" Si cu inima-i tremuranda pleaca spre mult iubitii ei colegi. Cum iese pe usa, vede un bilet ce emana un parfum de orhidee proaspata. Il ridica, si cu litere marunte scria "La multi ani!Nu am uitat!".Atunci am realizat ca nu m-au dat uitarii. Asa ca am pornit catre prietenii mei, cu un zambet larg pe buze. In acea zi am strabatut intreg orasul cu pungi de cadouri si cu ambitie ca voi ajunge sa imi sarbatoresc frumoasa varsta alaturi de cei dragi. Istovita, dar euforica m-am intors acasa la lasarea noptii intr-un autobuz plin de necunoscuti ce pentru mine erau amici. Strapunsa de emotie si de toate evenimentele din acea zi au inceput sa curga una dupa alta lacrimi, ca boabele de roua. Plangeam de-a dreptul, fara nicio ezitare, fara nicio remuscare. Oamenii erau frapati de reactia mea, si m-au etichetat drept o ghinionista, ori o persoana parasita, dar in acea seara ei nu au realizat ca eu eram mult mai bogata,caci atunci mi-am dat seama ca in viata toti cei care te iubesc iti sunt alaturi, mereu.<br />
Aceasta postare este dedicata persoanelor care mi-au aratat ca prietenii sunt de pretuit si de prisos, si ca nu te uita; dar si tuturor prietenilor mei care m-au sustinut si m-au apreciat, criticat, dispretuit, si m-au etichetat drept o persoana insensibila sau hipersensibila.Cookie Anamaria.http://www.blogger.com/profile/11896929743108362151noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7546373055456875258.post-34210555980597899822010-05-30T21:24:00.000+03:002010-05-30T21:24:31.108+03:00Umbrita de nesiguranta si incertitudini.Pășea încet, sigura pe sine, și debordând de fericire. Totuși își păstra calmul, și emana energie. Da. O tânăra adolescenta se îndreaptă către maturitate. Un drum lung, anevoios și imprevizibil, dar toți trebuie sa îl parcurgă. Nu-și dădea seama ca e admirata și urmărită de la distanta, asa ca se purta normal. <br />
Deodată intra într-o casa abandonata, as putea spune,și formează un număr de telefon. Trec câteva clipe,iar apoi aud vocea ei subțire, încercând sa se impună, spunând:"Nu sunt vinovata de acest lucru! Ei bine, dacă nu vrei sa ma mai vezi este perfect. Oricum nu aveam nevoie de complexați. Am sa ma descurc singura în fond, ma așteaptă multe încercări". Astfel trântește receptorul, se ridica, își aranjează rochia neagra, plina de feminitate, și pleacă. Mergea mai puțin sigura decât prima oara, ceea ce însemna ca acea convorbire a afectat-o într-un fel sau altul.<br />
-Asa îți începi călătoria către maturitate, draga mea? Doar pentru ca ai 18 ani, nu înseamnă ca ești pregătită. Cate lucruri mai ai de învățat. Nu fii asa naiva, vei avea nevoie de sprijin și încredere în tine. Caci dacă te lași influențată de orice, cum ai făcut și acum, nu vei reuși, ii spusei eu cu nonșalantă și cu vocea inflexibila. Poate nu ma auzea, însă după cum a reacționat, mi s-a părut ca s-a desteptat într-un fel, și va fi mult mai prevăzătoare.<br />
Aparentele sunt înșelătoare, mereu au fost. Poate ca pari sigura pe tine, dar în interior ești o fire sensibila,ce tânjește după afecțiune.Cookie Anamaria.http://www.blogger.com/profile/11896929743108362151noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7546373055456875258.post-20156190159401970532010-05-26T22:21:00.003+03:002010-05-28T23:39:00.758+03:00Singuratate...Un val de ceata lipicioasă învăluie un băiat, un adolescent l-as putea numi. Pe fata sa crispata se așează o picătură de rouă. Ciudat... era amiază și o picătură de rouă l-a trezit la realitate. Ațipise. Dar la ce s-a gândit? Oare ce a putut sa-i capteze imaginația de a rămas nemișcat timp de ceasuri întregi? O enigmă.<br />
<div style="text-align: justify;">Totuşi părea o situație obișnuită, dar nu era asa. Tânărul scruta cu privirea orizontul și ofta: "E atâta pace în cer! Albastrul infinit e asa relaxant! Insa tot singur sunt! In afara de tine, oglinda a vieții, sunt părăsit." Apoi își clătina de doua ori capul încercând sa fie rațional si porni la drum. Nu știa încotro va merge. Nu știa dacă are toate cele necesare. Nu știa nimic.Singura lui comoara era sufletul, in rest era detașat de orice alte bunuri materiale. Sunt speriata de decizia lui, dar il las sa plece.</div><div style="text-align: justify;">Hoinărind pe un câmp pustiit si vestejit, răpus de oboseala, tristețe si foame se întinde lângă un arbore. Un arbore pe câmp? Da, chiar asa. Un alt suflet părăsit.. ca si el. Nu îmi făceam griji în privința lui, pentru ca doua inimi stinghere se consolează una pe cealaltă.</div><div style="text-align: justify;">Noaptea își așternu pătura, încă de gheata peste pământ. Luna își arunca câteva raze subțiri de lumina și căldura asupra tânărului. Probabil ca il va ajuta un pic sa se încălzească. L-am vegheat îndeaproape si am sperat ca poate ziua ce va veni ii va aduce un strop de bucurie."Iluzii ce ți se vor spulbera odată cu răsăritul soarelui. Uneori am impresia ca acest astru protector al întregilor viețuitoare, refuza sa ma încălzească!" Stupefiata ma întorc cu fata către băiat. Da, el a vorbit." Ma poti vedea?" i-am spus eu. "Desigur" răspunse el nonșalant.Dar ce te face sa crezi ca nu pot?Știi ce ma intriga cel mai mult? Faptul ca deși toata lumea ma compătimește, nimeni nu încearcă sa îmi îmbunătățească situația. Si ce dacă nu te încălzește soarele? Ce, nu poți sa te încălzești artificial. Majoritatea nu înțeleg ca eu am nevoie de soare ca de aer. Am nevoie de caldura lui, am nevoie de ea mai mult decat orice. El imi poate incalzi sufletul. El imi da speranta." Nu prea imi dadeam seama de ce îmi destăinuia secretul sau, dar încuviințai ca e mai bine sa il las sa se descarce.</div><div style="text-align: justify;">Un lucru ma neliniștea.. De ce am impresia ca l-am mai văzut? De ce secretul sau mi se pare cunoscut? De ce îl aseman cu o taina ascunsa a mea?</div><div style="text-align: justify;">"Nu fii asa tăcuta. Spune-mi ceva. Doar pe tine ma pot baza. M-ai ajutat de atâtea ori. Nu ma descuraja. Măcar da-mi un sfat." ma implora tânărul, cu o voce aproape sfârșita.</div><div style="text-align: justify;">"Dar cine sunt eu sa te ajut și când am mai făcut asta? Vorbești de parca te-as cunoaște?"</div><div style="text-align: justify;">"Daca tu nu ma cunoști atunci cine altcineva? Tu, conștiința mea, sa nu ma sfătuiești acum când am nevoie mai mult ca oricând, acum când sunt în impas?"răspunse el.</div><div style="text-align: justify;">" Atunci.. nu mai inteleg nimic. Credeam ca sunt un om. Credeam ca am un suflet. O inima care îmi bate in piept.Daca depind de tine cum oare pot sa iti urmăresc fiecare mișcare?Fiecare gest?"</div><div style="text-align: justify;">"Sunt întrebări la care as vrea sa iti pot răspunde. Dar nu pot. Vezi acum înțelegi? La fel ma simt si eu. Adevărul este ca eu sunt o ființă. Respir, mănânc, gândesc. Dar de iubit nu iubesc. La ce-mi trebuie sânge in vene, dacă in suflet am gheata? De ce îmi trebuie căldură trupeasca dacă inima mea e înghețată? Te-ai păcalit draga mea, acum esti singura, ca si mine! "</div>Cookie Anamaria.http://www.blogger.com/profile/11896929743108362151noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7546373055456875258.post-28115125563134374882010-05-23T22:36:00.004+03:002010-05-26T21:03:29.040+03:00Moarte lugubra<div style="text-align: justify;">Ceata mistuie întreg orizontul.</div><div style="text-align: justify;">Un strat gros și încâlcit de aburi zboară în tot acest univers.</div><div style="text-align: justify;">Siluetele unor femei sunt conturate de mintea diabolica a LUI. Cine este EL? Nu îmi pot da seama. Doar cu puterea mintii îndoaie trunchiurile de copaci, sparge norii în mii de bucăți de gheata, ce rânesc Soarele și ii distrug căldura. Cu respirația lui cutremura natura, rupe plantele din rădăcina, crestează pământul și acoperă femeile cu o plasa lipicioasa.</div><div style="text-align: justify;">Acum când totul este pierdut, nimic nu i se împotrivește. Nicio ființă. Dar unde sunt acele personaje vânjoase ce pot rezista furtunilor și uraganelor,acele împletiri de curaj și forță.</div><div style="text-align: justify;">Chiar nu exista nicio speranță? Nimic nu poate face fata blestemului de deasupra noastră? Suntem sortiți morții crude? Fara indurare, fără rugaminti arzătoare, fără urme de îndoiala în privința supraviețuirii? Acest EL poate arunca noaptea asupra tuturor, cenușa infinita ce acoperă pământul, zdrobit de cruzimea unui monstru?</div><div style="text-align: justify;">Ooo.. tu, dulce iluzie! Îngăduie-mi sa vad pentru ultima data o raza zglobie de soare. Nu-mi ruina toate visele. O singura unda de lumina și căldura.. sa-mi topească îndrăznețul gând de a fi doborâta de negura, atât iți cer.</div><div style="text-align: justify;">Caci în final toți vom muri, dar dacă murim cu dorința de a fi îngropați de lumina, căldură și dragoste, atunci orice FIINȚA lugubra poate fi distrusa.</div><div style="text-align: justify;">Pentru ca o moarte în mizerie, frig și deznădejde ii ofera LUI o stare în care se complace, dar moartea cu zâmbetul pe buze îl mistuie.</div>Cookie Anamaria.http://www.blogger.com/profile/11896929743108362151noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7546373055456875258.post-75860209067347489072010-05-23T21:28:00.009+03:002010-05-26T21:04:09.879+03:00Stralucea odata un cristal...<div style="text-align: justify;">O singura lacrima se prelinge pe fereastra. O fereastra prăfuită... chiar misterioasa... alături de acea perla mai sunt trei pete de colb. Sperând ca cineva vreodată va fi măcinat de curiozitate și va privi în interiorul perlei, fata se îndepărtează. Niciodată nu și-a imaginat ca deschizându-și inima în fata altora va fi înțeleasa. </div><div style="text-align: justify;">Mi-am permis sa trec o data pe acolo și sa vad oare la ce a renunțat ființa aceea enigmatica. Lacrima era intacta. Si alături de ea se aflau întradevăr trei pete. Uimita de circumstanțe m-am afundat în mintea fetei sau mai precis în interiorul perlei. Nu am avut nevoie de super puteri ci doar am dat frâu liber imaginației mele.Astfel am descoperit ca în adâncul sufletului ei un succes este umbrit de o perdea de neîncredere.</div><div style="text-align: justify;">Acum mai mulți ani, fata a fost invitata la un Bal, în cadrul căruia ceva magic s-a întâmplat. In acel loc și-a destăinuit sentimentele alături de alte ființe. Prin pereții inimii ei s-a infiltrat un cristal strălucitor ce culmea nu i-a străpuns chintesența. A luminat micuța încăpere cu frumusețea sa, iar inima fetei a tresăltat. De-a lungul a câtorva zile inima ei radia. Toți prietenii ei erau stupefiați de ceea ce se întâmplase și de asemenea erau acoperiți cu măști reci de plumb ce le evidențiau invidia. Doar ea era alături de fata.. o persoana speciala. O ființă ce a fost prezenta la Bal. Ei bine, aceasta ea a știut totul. Era singurul om care a renunțat la masca ei pentru ca în fond la sfârșitul Carnavalului toți invitații o dau jos. Asaltata de sentimente de dragoste și beatitudine, fata și-a păstrat rațiunea și pe lângă acel cristal se afla și o nota de îndoială. Bănuia ca orice vis frumos mai devreme sau mai târziu se va termina. A continuat însă sa creadă ca o minune s-a întâmplat;cristalul lumina din ce în ce mai intens. Pana într-o zi când a descoperit ca pe acest pământ exista un alt cristal asemănător cu al ei. Era liber, dar își cauta perechea Atunci a înțeles ca trebuie sa renunțe la el. In ciuda faptului ca bijuteria a dispărut din inima ei, locul în care i-a oferit culoare avea urmele crestăturilor sale, ceea ce însemna ca mereu va exista o conexiune intre cristal și inima ei. Nu la fel de strânsa ca intre cele doua cristale, dar totuși va fi o legătura. Micul giuvaer nu a realizat cât de greu i-a fost fetei sa îl elibereze, căci inima ei este înțepată. Partea cea mai trista a povestii este ca nu exista un final. In continuare fata spera ca acel cristal va vedea lacrima și se va întoarce în inima ei. Altminteri sufletul ei fragil va rămâne deschis pentru totdeauna iar locul va fi gol. Iar timpul ii va prezenta inima ca pe o lacrima insignifianta pe o fereastra imensa.</div><div style="text-align: justify;">M-a impresionat enigma, acum dezlegata a fetei, deoarece niciun om nu este capabil sa traiască fără sufletul sau pereche. Iar ambiția ei de a păstra intacta amintirea cristalului este de neimaginat. Câteodată ma întreb dacă momentul în care bijuteria i-a luminat inima a fost de ajuns pentru o eternitate.</div><div style="text-align: justify;">In cazul in care sunteți cuprinși de îndoială ar fi perfect dacă ați găsi lacrima și ați vedea întreaga poveste cu proprii ochi. Cine știe.. poate în unul din voi se afla mult iubitul cristal.</div>Cookie Anamaria.http://www.blogger.com/profile/11896929743108362151noreply@blogger.com2