Furtuna.

"Nimic nu-i place mai mult unei inimi, decat sa faca o inima mai putin trista" spunea Sagesse. 

    Ei bine, dragostea este o loterie, ea presupune o intelegere perfecta, o legatura absoluta si durabila intre doua fiinte care continua totusi sa duca o existenta psihologica separata.

    In pofida dragostei care-i uneste, oricat de puternica sau patimasa ar fi ea, barbatul si femeia raman insa doua fiinte perfect distincte, care continua sa-si aiba fiecare viata sa. 

    Iata de ce unele conflicte sunt inevitabile; caci contactul zilnic, permanent isca deceptii si ranchiune, care se tot aduna formand un fel de abces; si acest abces, mai devreme sau mai tarziu trebuie sa sparga. Atunci izbucneste furtuna... o furtuna tumultoasa, cu torente, cu suvoaie de tristeti, de reprosuri, care intr-un final se potoleste, iar calmul revine.

    Atunci ne reintoarcem incetisor acasa, mereu alaturi, mereu mana in mana, mereu siguri ca dupa colt ne pandeste o alta furtuna, pe care o vom infrunta mereu impreuna.

   Si am dreptate,cand spun ca, si cele mai violente furtuni se potolesc, asa cum nicio durere nu e vesnica.

   Dar daca, din accident femeia iubeste mai mult decat trebuie? Ce importanta va avea pentru ea faptul ca el nu-i spusese niciodata te iubesc. Nu iubea ea pentru amandoi? Nu simtea ea o adevarata voluptate doar privindu-l? Ce furtuna se isca in sufletul bietei fiinte? Totusi, cele mai violente furtuni se potolesc. Insa, in cele mai multe cazuri dupa furtuna tot pamantul e pustiit, la fel este si sufletul, fara nicio scapare.

   Asa ca, orice furtuna e binevenita atata timp cat este infruntata de amandoi, la urma urmei "Suntem doua ramuri ale aceluiasi trunchi, am iesit din acelasi pamant si radacinile noastre se impletesc".