Alearga grabit....fara sfarsit.

Te-ai intrebat vreodata de ce trece timpul asa de repede?
Eu da. Si mi-am raspuns prompt. Pentru ca daca nu ar zbura atunci nu am mai avea de ce sa ne fie dor. Nu ar mai fi clipe dupa care tanjim sa le retraim. Nu ar mai fi sperante de viitor. NU ar mai exista nimic. Ne-am conforma si totul ar fi prea banal.
Asa odata cu trecerea timpului devenim mai maturi, mai stapani pe sine. Ne dezvoltam simturile, mintea, inimile. Incepem sa deslusim sentimente mai profunde, mai complexe. Lucruri pe care nu le vom uita niciodata, pentru ca sunt in trecut. Lucruri de care nu ne-am mai bucura. Lucruri pe care speram sa le simta si altii.
Adevarul este ca ne vom aminti mereu ce am invatat si prin ce am trecut.
Timpul este o comoara de nepretuit, este precum nisipul, etern.
Recunosc ca simt deseori nevoia sa dau timpul inapoi si rau gandesc pentru ca daca as putea face asta, as schimba multe fapte si nu am mai avea amintiri. Am fi goi pe dinauntru si pe dinafara.
Asa ca acum ii multumesc timpului pentru ca ne face viata mai usoara, pentru ca o anima, pentru ca alearga neincetat ca un nebun.