Te privesc... de mai mult de 10 minute.
Ma holbez la tine.
Nu ma vezi.
Incerc sa imi dau seama ce anume m-a atras... dar nu stiu... poate ochii, parul, fata, mersul tau, parfumul pe care il lasi in urma... nu, nimic din toate astea! Pur si simplu TU m-ai atras, absolut totul ma atrage, ma face sa tremur in fata ta, ma face sa fiu slaba, sa fiu indecisa, beata, nu gandesc, uit sa respir, si sunt din ce in ce mai penibila.
Dar tu?
Ce? Iti pasa?
Unii spun ca da.
Altii nu, si altora nu le pasa.
Dar eu stiu in adancul sufletului meu ca tie iti pasa, si ca ma privesti pe furis, si ca te pierzi cand ma vezi, devi la fel de stangaci ca mine. Si mai stiu ca pe tine te atrage totul la mine, felul in care zambesc, ochii mei, parul ce-l tin pe spate si-mi flutura in bataia suava a vantului, totul, EU te atrag.
De-asta eu continui sa cred ca suntem perfect compatibili, pentru ca noi nu suntem doua fiinte distincte, ci doua trupuri, doua suflete, doua inimi si doua minti care se contopesc.
Atat si nimic mai mult. Nu-mi trebuie cuvinte complicate sa te descriu, nu-mi trebuie nimic, eu pot sa te conturez prin mine.
- Cum ar spune o persoana, pe care este imposibil sa nu o cunoasteti, I AM STUCK IN THE MIND OF A 9 YEARS OLD LITTLE GIRL, dar nu imi pasa! -
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu