vineri, 19 august 2011

Postarea asta nu are nevoie de un titlu!

-Mi-e tare dor de un dusman, ma sufoca devotamentul prietenilor adevarati-

 Stiu, pare banal mesajul transmis, unii l-ar cataloga "old-fashioned" sau chiar "lame", in fine. Ideea este ca subiectul e cat se poate de actual.
Cu totii ne-am lovit macar o data in viata de asa zisii prieteni adevarati..
Am crezut ca, gata vom fii impreuna si la liceu, si la facultate, si o sa ne plimbam copiii in acelasi parc, dar tocmai atunci cand am avut cel mai mult nevoie de ei... ei bine, nu erau niciodata "acolo" pentru noi, asa cum am fost noi pentru ei. Si-apoi isi gasesc alti "prieteni adevarati" si-apoi altii, si altii, pana cand... ei nu stiu exact pana cand, tot ce stiu este ca ar fii tare bine sa-si gaseasca prieteni ca ei. 
 Iar tu, suferi dupa ei, si ai impresia ca lumea s-a prabusit, incepi sa te indoiesti de tine, daca  esti suficient de bun incat sa le fii prieten, apoi te simti din ce in ce mai rau.
Pana cand... iti aduci aminte de unicul tau prieten adevarat care a fost mereu "acolo" pentru tine, iar tu nu i-ai dat atentie... - MAMA- si poate unii dintre voi o sa comentati ceva de genul: da sigur.. dar nu o cunosti pe maica'mea.. e horror..- ei da, asta zicem cu totii acum, dar mai tarziu ne dam seama ca e singura persoana care ne este devotata indiferent de situatie.
Si acum continui: Mama, apoi iti aduce aminte de faptul ca mereu vei da peste acest tip de prieteni, si trebuie sa fii pregatit, sa stii exact cum sa-i recunosti si cum sa te comporti cu ei. Cel putin pe mine mama m-a ajutat la capitolul asta, si-i sunt tare recunoscatoare.
Conchid, poate ca nu-mi dau seama mereu cum sa evit "prietenii adevarati", dar stiu ca singura prietena e mama, ceilalti sunt amicii mei, care trebuie sa recunosc, se imputineaza pe zi ce trece, si nu, nu am sa cad in capcana de genul: poate eu sunt de vina?!. Oricum le multumesc amicilor mei ca ma suporta in halul in care sunt:)).
-Dar totusi, mi-e tare dor de-un dusman, caci ma sufoca devotamentul prietenilor.-

Un comentariu: