Stralucea odata un cristal...

O singura lacrima se prelinge pe fereastra. O fereastra prăfuită... chiar misterioasa... alături de acea perla mai sunt trei pete de colb. Sperând ca cineva vreodată va fi măcinat de curiozitate și va privi în interiorul perlei, fata se îndepărtează. Niciodată nu și-a imaginat ca deschizându-și inima în fata altora va fi înțeleasa.

Mi-am permis sa trec o data pe acolo și sa vad oare la ce a renunțat ființa aceea enigmatica. Lacrima era intacta. Si alături de ea se aflau întradevăr trei pete. Uimita de circumstanțe m-am afundat în mintea fetei sau mai precis în interiorul perlei. Nu am avut nevoie de super puteri ci doar am dat frâu liber imaginației mele.Astfel am descoperit ca în adâncul sufletului ei un succes este umbrit de o perdea de neîncredere.

Acum mai mulți ani, fata a fost invitata la un Bal, în cadrul căruia ceva magic s-a întâmplat. In acel loc și-a destăinuit sentimentele alături de alte ființe. Prin pereții inimii ei s-a infiltrat un cristal strălucitor ce culmea nu i-a străpuns chintesența. A luminat micuța încăpere cu frumusețea sa, iar inima fetei a tresăltat. De-a lungul a câtorva zile inima ei radia. Toți prietenii ei erau stupefiați de ceea ce se întâmplase și de asemenea erau acoperiți cu măști reci de plumb ce le evidențiau invidia. Doar ea era alături de fata.. o persoana speciala. O ființă ce a fost prezenta la Bal. Ei bine, aceasta ea a știut totul. Era singurul om care a renunțat la masca ei pentru ca în fond la sfârșitul Carnavalului toți invitații o dau jos. Asaltata de sentimente de dragoste și beatitudine, fata și-a păstrat rațiunea și pe lângă acel cristal se afla și o nota de îndoială. Bănuia ca orice vis frumos mai devreme sau mai târziu se va termina. A continuat însă sa creadă ca o minune s-a întâmplat;cristalul lumina din ce în ce mai intens. Pana într-o zi când a descoperit ca pe acest pământ exista un alt cristal asemănător cu al ei. Era liber, dar își cauta perechea Atunci a înțeles ca trebuie sa renunțe la el. In ciuda faptului ca bijuteria a dispărut din inima ei, locul în care i-a oferit culoare avea urmele crestăturilor sale, ceea ce însemna ca mereu va exista o conexiune intre cristal și inima ei. Nu la fel de strânsa ca intre cele doua cristale, dar totuși va fi o legătura. Micul giuvaer nu a realizat cât de greu i-a fost fetei sa îl elibereze, căci inima ei este înțepată. Partea cea mai trista a povestii este ca nu exista un final. In continuare fata spera ca acel cristal va vedea lacrima și se va întoarce în inima ei. Altminteri sufletul ei fragil va rămâne deschis pentru totdeauna iar locul va fi gol. Iar timpul ii va prezenta inima ca pe o lacrima insignifianta pe o fereastra imensa.

M-a impresionat enigma, acum dezlegata a fetei, deoarece niciun om nu este capabil sa traiască fără sufletul sau pereche. Iar ambiția ei de a păstra intacta amintirea cristalului este de neimaginat. Câteodată ma întreb dacă momentul în care bijuteria i-a luminat inima a fost de ajuns pentru o eternitate.

In cazul in care sunteți cuprinși de îndoială ar fi perfect dacă ați găsi lacrima și ați vedea întreaga poveste cu proprii ochi. Cine știe.. poate în unul din voi se afla mult iubitul cristal.