sâmbătă, 12 iunie 2010

Pentru ca nimeni nu merita sa moara singur.

Praf..cat praf..o! mica insecta cum poti urca pe oglinda aceasta prafuita?Cum poti strabate infinitul cu aripile tale insignifiante? Cum poti urca? Lasa, nu imi raspunde. Nu te deranja. Continua-ti drumul plin de primejdii, nu ma lua in seama. Nu te opri. O secunda te desparte de eternitate. Nu o irosi. Insecta inainta cu ambitie si devotament, nu privea in urma ei. Si atunci cand credeam ca a atins apogeul, a cazut. Da... vantul nemilos a lovit-o cu putere, iar ea fragila, nu s-a mai putut ridica. Ce destin trist, pentru o gaza. Dar fii fara grija, cititorule, eu am prins-o. Am asezat-o in palma mea, si i-am mangaiat aripile-i marunte. Acum ai avut noroc, ca te-am prins, dar ce vei face cand eu nu voi mai fi aici? Cine te va ajuta?
Ei bine, pentru ca ai infruntat pericolele, meriti o a doua sansa. Dar nu o irosi, bucura-te de viata.Pentru ca iti este scris sa mori devreme, am hotarat sa iti infrumusetez lumea in care traiesti. Poate nu realizezi cat de mult te iubesc, insa eu stiu ca daca iti mai ofer cateva ore, vei intelege si tu ce e noaptea. Caci zorii zilei pot darui speranta, dar la ce bun, daca tu nu apuci noaptea? Asa ca te asigur ca atunci cand vei cadea din nou, nu te voi prinde, pentru ca va fi deja seara, luna iti va fi calauza, si odata cu pasii tai micuti voi intelege si eu ca dragostea e... eterna.

Un comentariu: