Pentru ca primii 15 ani ai mei nu merita uitati...pentru ca sunteti alaturi de mine si pentru ca eu nu va voi uita asa de usor.

Aer cald si lipicios patrunde in camera micuta. Soarele lumineaza cu putere intregul pamant fara niciun resentiment, poate il raneste, nu nu se gandeste la asa ceva. In tot acest univers ambiguu, o adolescenta isi traieste cele mai frumoase clipe ale vietii, visele. Caci in vis ea poate fii oricine, in vis nu e nevoie sa se ascunda, pentru ca in vis ea este naturala. Ceasul suna...si suna..si suna..fata nu il inchide. Se face ca nu il aude? Posibil. La un moment dat se ridica cu parul ciufulit, cu o figura beata de somn si cu o camasuta de noapte atarnand intr-o parte. "Astazi e ziua mea!"spuse ea cu nonsalanta. Fara pic de entuziasm, se indreapta catre baie, isi prinde parul blondut. Se spala pe fata, se revigoreaza. Apoi se schimba intr-o tinuta cat de cat onorabila. "Acum urmeaza momentul in care eu sunt fericita, multumita si surprinsa de cadouri, si de gandurile bune ale altora!" Si cu inima-i tremuranda pleaca spre mult iubitii ei colegi. Cum iese pe usa, vede un bilet ce emana un parfum de orhidee proaspata. Il ridica, si cu litere marunte scria "La multi ani!Nu am uitat!".Atunci am realizat ca nu m-au dat uitarii. Asa ca am pornit catre prietenii mei, cu un zambet larg pe buze. In acea zi am strabatut intreg orasul cu pungi de cadouri si cu ambitie ca voi ajunge sa imi sarbatoresc frumoasa varsta alaturi de cei dragi. Istovita, dar euforica m-am intors acasa la lasarea noptii intr-un autobuz plin de necunoscuti ce pentru mine erau amici. Strapunsa de emotie si de toate evenimentele din acea zi au inceput sa curga una dupa alta lacrimi, ca boabele de roua. Plangeam de-a dreptul, fara nicio ezitare, fara nicio remuscare. Oamenii erau frapati de reactia mea, si m-au etichetat drept o ghinionista, ori o persoana parasita, dar in acea seara ei nu au realizat ca eu eram mult mai bogata,caci atunci mi-am dat seama ca in viata toti cei care te iubesc iti sunt alaturi, mereu.
Aceasta postare este dedicata persoanelor care mi-au aratat ca prietenii sunt de pretuit si de prisos, si ca nu te uita; dar si tuturor prietenilor mei care m-au sustinut si m-au apreciat, criticat, dispretuit, si m-au etichetat drept o persoana insensibila sau hipersensibila.